Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu scris, o revelație dumnezeiască dată oamenilor, este infailibilă și autoritatea ei este definitivă, finală și veșnică. Ea este sursa tuturor doctrinelor, îndrumărilor, corecțiilor și mustrărilor și conține tot ceea ce este necesar pentru evlavie și comportament creștin practic.

Pentru că a fost inspirată de Dumnezeu, Biblia este în întregime adevărată și lipsită de erori și este complet relevantă pentru viața noastră de zi cu zi.

Biblia este singura autoritate în materie de religie, ea fiind suficientă pentru învățătura noastră. De aceea, nu avem nevoie de sprijinul tradiției.

Galateni 1:11, 2 Petru 1:21, 2 Timotei 3:16-17, Psalmul 119:105, Ioan 17:17, Evrei 4:12, Isaia 40:8

Revelația biblică mărturisește că există un singur Dumnezeu și că El există veșnic în trei Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Deși fiecare membru al Trinității are funcții diferite, Ei sunt egali în putere și autoritate.

1. Dumnezeu Tatăl

   Dumnezeu Tatăl este creatorul și susținătorul tuturor lucrurilor și El a creat universul din dragoste. El a creat omul după chipul Său pentru părtășie și l-a chemat pe om la Sine prin Hristos, după răzvrătirea și căderea omului.

2. Fiul

   Isus Hristos este veșnic Dumnezeu. El a fost împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt de la început și prin El s-au făcut toate lucrurile. Pentru răscumpărarea omului, El a părăsit cerul și S-a întrupat prin Duhul Sfânt, fiind născut de fecioara Maria. De atunci încolo El este atât Dumnezeu, cât și om.

3. Duhul Sfânt

   Duhul Sfânt este Dumnezeu, Domnul și dătătorul vieții, care a fost activ în Vechiul Testament și a fost dat Bisericii în toată plinătatea la Cincizecime. El îi împuternicește pe sfinți pentru slujire și mărturie, El curăță omul de vechea sa natură și ne conformează chipului lui Hristos. Botezul în Duhul Sfânt, primit după convertire, eliberează plinătatea Duhului și este evidențiat prin roadele și darurile Duhului Sfânt.

Geneza 1:26, Deuteronom 6:4, Isaia 61:1; Matei 28:19, Luca 1:35, Ioan 5:21-23, Ioan 14:10 și 16, 1 Corinteni 8:6, 2 Corinteni 13:14

Mijlocul de salvare este doar prin Domnul Isus, care a fost răstignit în locul nostru. Un alt mijloc de salvare (cruce, taine, sfinți) nu există.

Pentru ca omul păcătos să se poată bucura de această salvare, el trebuie să îndeplinească o condiție esențială:

SĂ SE NASCĂ DIN NOU

Fiecare păcătos, pentru a deveni credincios, trebuie să se nască din nou.

Prin puterea sa proprie, omul nu se poate naște din nou, nu se poate schimba.

Fără nașterea din nou, toate încercările de a face fapte bune pe care să le răsplătească Dumnezeu în ziua judecății, de a trăi voia lui Dumnezeu, sunt falimentare, nu pot da niciun rezultat bun. Prin nașterea firească, noi moștenim o fire păcătoasă, care dă roade ale păcatului.

Nașterea din nou este lucrarea divină pe care o face Dumnezeu în viața păcătosului, ca acesta să corespundă voii Sale. Pentru ca un păcătos să fie născut din nou, el trebuie să cheme Numele Domnului în vederea salvării sale din starea de păcat, apoi trebuie să se pocăiască și să creadă, adică să primească mântuirea prin har. Atunci Dumnezeu face lucrarea nașterii din nou prin Cuvântul Său și prin Duhul Sfânt.

Nașterea din nou nu este o îmbunătățire a vieții, ci schimbarea radicală a vieții. Ea nu este schimbarea efectului, ci a cauzei determinante; nu e curățirea vieții exterioare, ci a vieții interioare.

Nașterea din nou ne dă calitatea de copii ai lui Dumnezeu; ea ne face părtași firii dumnezeiești, făcându-ne capabili de a trăi în conformitate cu voia lui Dumnezeu.

Isaia 64:6, Ieremia 2:22, Romani 3:20, Ioan 3:1-13, 1 Petru 1:23, Efeseni 2:8-9, Tit 2:11, Tit 3:5, Fapte 4:12, Romani 10:9 și 13, 1 Ioan 2:2, Efeseni 1:7, 2 Corinteni 5:18, Fapte16:31, Coloseni 3:9-10

Acest cuvânt a fost adaptat pentru a numi biserica organizată și independentă a urmașilor lui Hristos dintr-o localitate, care se întruneau pentru închinare.

Biserica locală, conform învățăturii Noului Testament, este unitatea voluntară a unui grup de credincioși dintr-o localitate, care vin împreună cu scopul de a se închina lui Dumnezeu, de a se zidi sufletește, de a păstra curată credința și învățătura creștină potrivit cu învățătura Noului Testament și de a colabora la vestirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Conducerea directă a Bisericii o are Hristos, prin Duhul Sfânt, prin intermediul unui om chemat și confirmat în mod vizibil de darurile spirituale cu care este înzestrat, de caracterul moral și viața trăită în acord cu Sfintele Scripturi.

Matei 16:18, Efeseni 1:22-23, Fapte 20:28, Coloseni 1:18, Efeseni 5:23, Efeseni 4:11-12, Fapte 20:17 şi 28

În contextul original al antichității însemna un legământ militar de ascultare, administrat de un conducător militar, dar era folosit și în sens religios, făcând referire la ceva ce este dedicat ca sacru. Teologii creștini din primele secole au folosit acest cuvânt cu privire la următoarele:

1. Botezul în apă

   Botezul în apă nu este un simbol!

   Botezul în apă este o PROCLAMARE plină de putere, făcută print-un act simbolic.

   Botezul reprezintă identificarea cu Isus Hristos și este efectuat în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Este semnul exterior a ceea ce Dumnezeu a făcut deja în viața individului și este o mărturie în fața tuturor că persoana Îi aparține de acum lui Isus.

   Botezul proclamă înmormântarea omului vechi și învierea omului nou, a firii noi, pentru o altă viată.

   Cuvântul grec pentru „botez” este baptizo și înseamnă „afundare”. Așadar, însăși traducerea arată forma botezului, că e prin afundare, și nu prin stropire. Afundarea se face o singură dată, în Numele Sfintei Treimi.

   Botezul nu are calitatea de a curăți păcatele; curățirea păcatelor o face numai sângele Domnului Isus. Botezul este mărturia publică a individului că a primit deja această curățire.

   Matei 28:19, Romani 6:4, 1 Petru 3:2, Fapte 2:38, Fapte 8:36-37

2. Cina Domnului

   Cina Domnului nu este un simbol!

   Cina Domnului este o PROCLAMARE plină de putere făcută print-un act simbolic.

   Cina Domnului este proclamarea morții Domnului Isus în locul nostru, folosindu-se în mod simbolic pâinea și vinul. Pâinea frântă proclamă trupul lui Hristos care s-a frânt pentru noi, iar vinul proclamă puterea și însemnătatea sângelui lui Isus Hristos, vărsat pentru spălarea păcatelor noastre.

   Cina Domnului nu are calitatea de a ierta păcatele. Ea are doar menirea de a ne aminti că, pentru iertarea păcatelor noastre, a trebuit ca trupul lui Isus Hristos să fie frânt și sângele Lui să fie vărsat.

   Matei 26:26-28, 1 Corinteni 11:24-25, Fapte 2:41-42, 1 Corinteni 10:16

3. Căsătoria

   Căsătoria este definită în Biblie ca fiind un legământ, o legătură sfântă dintre un bărbat și o femeie, instituită și înfățișată în mod public înaintea lui Dumnezeu (Matei 19:4-6).

   Căsătoria este actul de bunăvoie prin care un bărbat și o femeie consimt să trăiască împreună toată viața. Întrucât căsătoria este și o orânduială cetățenească, ea trebuie întâi încheiată cu acte conform legilor statului, apoi urmează binecuvântarea Bisericii.

   Geneza 1:27-28, Maleahi 2:16, 2 Corinteni 6:14, 1 Corinteni 7:15

4. Ordinarea slujitorilor

   Metoda alegerii și ordinării slujitorilor este arătată prin cuvântul grec xeirotonia (rânduit). Această alegere se face de către pastorul senior al bisericii prin punerea mâinilor în fața întregii biserici, având la baza alegerii sale călăuzirea Duhului Sfânt, dovada unei vieți trăite în ascultare și curăție față de Domnul și manifestarea darurilor în mod vizibil, necesare slujbei încredințate celor peste care își pune mâinile.

   Actul de punerea mâinilor nu este un simbol, ci o împuternicire spirituală a celor aleși și puși în diverse responsabilități și funcții în cadrul bisericii locale.

   Fapte 20:17 și 28, Fapte 14:23, Fapte 6:6, Fapte 13:3, 1 Timotei 4:14

Botezul în Duhul Sfânt este un eveniment ulterior nașterii din nou și se manifestă vizibil prin vorbirea în alte limbi.

Matei 3:11, Marcu 16:17; Fapte 1:5, 2:1-4, 2:17, 2:38-39, 8:14-17, 10:38, 10:44-47, 11:15-17, 19:1-6

Listele din Biblie cu privire la aceste daruri nu sunt neapărat exhaustive, iar darurile pot apărea în diferite combinații. Tuturor credincioșilor li se poruncește să râvnească după manifestarea darurilor în viața lor. Aceste daruri funcționează întotdeauna în armonie cu Scripturile și nu ar trebui folosite niciodată prin încălcarea parametrilor biblici.

Evrei 2:4, Romani 1:11, 12:4-8, Efeseni 4:16, 1 Timotei 4:14, 2 Timotei 1:6-7, 1 Corinteni 12:1-31, 14:1-40; 1 Petru 4:10

Este dată ca un semn, care ar trebui să-i însoțească pe credincioși. Este, de asemenea, o parte a lucrării lui Isus pe cruce și ca urmare a unia dintre darurile Duhului Sfânt.

Psalmul 103:2-3, Isaia 53:5, Matei 8:16-17, Marcu 16:17-18, Fapte 8:6-7, Iacov 5:14-16, 1 Corinteni 12:9 și 28; 11:29

Cu toate acestea, acest fapt nu ar trebui niciodată să împiedice credincioșii să caute beneficiile depline ale purtării de grijă a lui Hristos cu scopul a-i sluji mai bine pe alții.

Purtare de grijă (aprovizionare):

• Spirituală

  Ioan 3:3-11, 2 Corinteni 5:17-21, Romani 10:9-10

• Mentală și emoțională

  2 Timotei 1:7, 2:11, Filipeni 4:7-8, Romani 12:2, Isaia 26:3

• Fizică

  Isaia 53:4-5, Matei 8:17, 1 Petru 2:24

• Financiară

  Iosua 1:8, Maleahi 3:10-11, Luca 6:38, 2 Corinteni 9:6-10, Deuteronom 28:1-14, Psalmul 34:10, 84:11, Filipeni 4:19

Matei 5:3, 12, 20; Matei 6:20, 19:21, 25:34, Ioan 17:24, 2 Corinteni 5:1, Evrei 11:16, 1 Petru 1:4

Matei 25:41, Marcu 9:43-48, Evrei 9:27; Apocalipsa 14:9-11, 20:12-15, 21:8

Matei 24:30, 26:63-64, Fapte 1:9-11, 1 Tesaloniceni 4:15-17, 2 Tesaloniceni 1:7-8, Apocalipsa 1:7